Ludoterapia – terapia prin joc
Jocul este un impuls irezistibil, prin care copilul îşi modelează propria-i statuie.
Jean Chateau
Jocul este recunoscut în psihoterapia copilului ca fiind domeniul central specific copilăriei și foarte util în programele de lucru destinate copiilor cu deficiențe. Există o gamă largă de definiții atribuite jocului și o multitudine de forme de joc, dar și dovezi care atestă importanța jocului pentru sănătate, dezvoltare și starea de wellbeing (bunăstare). (Lynch & Moore, 2016)
Ludoterapia, ca formă a terapiei ocupaționale, se axează pe modelarea și dezvoltarea mecanismelor motivaționale și a resurselor afective ale copilului sau persoanei cu deficiențe, în vederea stabilirii relațiilor pozitive-sociale cu cei din jur, dar și la antrenarea individului în activități variate. Formarea sistemului atitudinal și moral prin intermediul ludoterapiei facilitează dezvoltarea personalității individuale. Psihoterapia prin joc și joacă conduce spre refacerea psihofizica a subiectului. (Popovici, 2005)
Prin joc, copiii găsesc noi modalități mai potrivite de a comunica, de a se dezvolta și a crea relații sociale noi, de a-și crește rezistența, atenția și facilitează alfabetizarea emoțională.
Jocul ajută subiecții să își dezvolte:
- coordonarea fizică,
- motricitatea fină și grosieră,
- maturitatea emoțională,
- încrederea în sine pentru a încerca noi experiențe. (Ginsburg, 2007)
Ludoterapia este promovată ca fiind un mod de intervenție terapeutică potrivită pentru dezvoltarea armonioasă a personalității copiilor, indiferent de deficiențele sau întârzierile cu care au fost diagnosticați.
Bibliografie
-
Ginsburg, K. R. (2007). The Importance of Play in Promoting Healthy Child Development and Maintaining Strong Parent-Child Bonds. Pediatrics, 119, 182–191. doi: 10.1542/peds.2006-2697
-
Popovici, D.-V., & Matei, R.-S. (2005). Terapie ocupaţională pentru persoane cu deficienţe. Constanţa: Editura Muntenia.








