Blog Details

Terapia de integrare senzorială este adesea utilizată ca parte a unui program mai larg de terapie pentru copiii cu TSA. Scopul terapiei este remedierea deficitelor în procesarea neurologică și integrarea informațiilor senzoriale, astfel încât copilul să poată interacționa cu mediul într-o manieră mai adaptativă. (Ganaie & Bashir, 2014)

Conform bazei teoretice a integrării senzoriale, sistemele vestibulare, proprioceptive, tactile, auditive și vizuale, precum și olfactive și gustative, au o importanță semnificativă în dezvoltarea fizică și psihică a oricărui individ. Sistemele tactil-proprioceptive și vestibular-proprioceptiv interacționează cu sistemele auditive și vizuale pentru a furniza informațiile senzoriale necesare pentru a da un răspuns motor semnificativ la diverși stimuli. Integrarea senzorială este un proces dinamic care se desfășoară pe întreaga durată a dezvoltării, iar informațiile senzoriale pot fi organizate ca urmare a interacțiunii cu mediul. (Bumin, Huri, Salar & Kayihan, 2015). Activitățile din sfera senzorio-motorie din cadrul terapiei ocupaționale se referă la exersarea și îmbunătățirea motricității fine și grosiere, prin diverse activități, precum: legarea șireturilor de la adidași, sărituri, mersul cu bicicleta, dar și la activități de integrare senzorială.

Terapeutul trebuie să aibă în vedere nevoile proprii ale copilului și să îi alcătuiască un plan de intervenție individualizat și centrat pe problemele pe care acesta le întâmpină. (Case-Smith & Arbesman, 2008)

Modificările pozitive care apar în zona senzorio-motorie prin aplicarea metodelor specifice de terapie ocupațională se referă la:

• integrarea senzorială a copilului, cu accent pe dezvoltarea sensibilității, formarea percepțiilor kinestezice, a schemei corporale, localizarea spațială ș.a.m.d.;

• îmbunătățiri asupra zonei neuro-musculare şi realizarea reflexelor, tonusului muscular, dezvoltarea lateralităţii, cultivarea motricității generale şi fine etc.;

• preluarea controlului şi coordonarea mișcărilor generale, dar şi a mișcărilor articulatorii implicate în folosirea limbii pentru dezvoltarea limbajului. (Popovici, 2005)