Tulburările din spectru autist (TSA) reprezintă un grup de tulburări incluse în tulburările de dezvoltare pervazivă (PDD) care sunt caracterizate printr-o deteriorare calitativă, severă şi pervazivă în diverse arii ale dezvoltării, adică sunt afectate aptitudinile de interacțiune socială, de comunicare și se remarcă prezența unor comportamente, activităţi sau interese stereotipe. (APA, 2013)

Autismul se referă la evoluția atipică și greoaie a dezvoltării neurologice a copilului, caracterizată de întârzieri sau dereglări ale comunicării și interacțiunii sociale, comportament neobișnuit, interese și activități restrânse care se repetă. Simptomele autismului variază mult de la o persoană la alta, așadar nu vor exista două persoane diagnosticate care să prezinte aceleași simptome în întregime. Autismul se poate diagnostica în jurul vârstei de 18–24 luni, iar diagnosticul este considerat ca fiind o condiție pentru întreaga viață a persoanei. (Crișan, 2014)

Factorii de risc pentru apariția diverselor tulburări de dezvoltare, printre care și a autismului, sunt reprezentați de complicațiile apărute pe parcursul celor 9 luni de sarcină (cauzele prenatale) sau în timpul nașterii propriu-zise (cauze perinatale), dar și traumatisme sau evenimente care au apărut după nașterea fătului (cauze postnatale). 

Dintre acestea, amintim de următorii factori: incompatibilitatea factorului Rh, intoxicații, diferite boli infecțioase (rujeolă, meningită, hepatită 30 etc.), hipotiroidismul mamei sau al tatălui, stările depresive și anxioase ale mamei, avorturile anterioare (provocate sau nu), travaliul indus, operația cezariană, vârsta crescută a mamei la prima naştere, anomaliile placentare; aceștia sunt niște factori importanți de risc care trebuie luați în considerare. De asemenea, expunerea înainte sau după naştere la droguri, vaccinuri, infecții, sunt posibile cauze ale declanșării acestui tulburări, dar cu toate acestea nu sunt date evidente/clare în acest sens.

Cercetarea cauzelor autismului este încă în proces, încă nu s-a ajuns la o finalitate, deci nu putem numi cu exactitate ce anume îl provoacă. Dar, cu ajutorul tehnologiei moderne, cum ar fi tomografia computerizată (CT), tomografia computerizată cu emisie unică de fotoni (SPECT) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), oamenii de știință au studiat structura și funcția creierului copiilor cu autism.

Studiile au arătat că multe structuri cerebrale sunt implicate în apariția autismului, precum cerebelul, cortexul cerebral, sistemul limbic, corpul calos și ganglionii bazali, deci o dezvoltare anormală a creierului în copilărie poate conduce spre dezvoltarea TSA. Alte studii sugerează că persoanele cu autism au niveluri anormale de serotonină, dopamină și alți neurotransmițători în creier. (Ganaie & Bashir, 2014)