Criterii de diagnostic conform DSM-V

Diagnosticul tulburării din spectru autist este în mare parte clinic. DSM V și ICD -10 au definit autismul aproape similar. Criteriile pentru diagnosticul de TSA sunt stricte și ajută la diagnosticarea cazurilor, în special a celor severe.

În noua ediție a Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale (American Psychiatric Association, 2013), au apărut noi criterii și indicații în scopul diagnosticării corecte a unui copil cu TSA, precum: numărul de criterii pentru diagnostic a crescut, vârstă de debut este acum mica copilărie, combină domeniile de comunicare și interacțiune socială și include niveluri diferite ale limbajului. Simptomele sunt apreciate ca un continuum, de la ușoare la severe. Noile schimbări din DSM V aduc o mai mare claritate diagnosticului și îmbunătățesc stabilitatea acestuia în timp. (Ganaie & Bashir, 2014)

Conform noilor criterii de diagnosticare ale DSM-V (American Psychiatric Association, 2013) tulburările din spectru autist se definesc ca un cumul al următoarelor criterii:

A. Dificultăți durabile în ceea ce privește interacțiunea socială și comunicarea manifestate în numeroase contexte. De exemplu:
• Carențe în sfera reciprocității socio-emoționale: abordarea copilului față de interlocutor este anormală, nu poate susține un dialog, adesea nu poate răspunde la interacțiunile sociale în care este solicitat;
• Carențe în sfera comunicării cu implicații în interacțiunea socială: comunicare non-verbală și verbală slab dezvoltate, absența contactului vizual, lipsa totală sau parțială a mimicii și gesticulației în comunicare;
• Carențe în sfera înțelegerii relațiilor sociale: imposibilitatea adaptării comportamentului său în contextele sociale diferite, dificultăți în participarea la jocuri care presupun imaginația, greutăți în formarea noilor prietenii, lipsa de interes față de cei din jur.

B. Comportamentele, interesele și activitățile desfășurate au un caracter restrictiv și repetitiv. De exemplu:
1. Activitățile motorii, limbajul și folosirea obiectelor anormal au caracter repetitiv, stereotip: fluturatul mâinilor, balansatul de pe un picior pe altul, ecolalie, fraze idiosincrazie, alinierea jucăriilor;
2. Insistența asupra respectării unei rutine, inflexibilitate în program, rigiditate în schimbări referitoare la comportamente verbale și nonverbale: opoziționism în fața schimbărilor minore, dificultăți de adaptare, ritualuri proprii pentru saluturi, respectarea unui singur traseu fără abateri, nu acceptă diversitate alimentară, modele rigide în gândire;
3. Interese restrictive și cu multe fixații, cu intensitate nefirească: atașament anormal față de obiecte aleatorii, interes excesiv pentru obiecte neobișnuite;
4. Hiper/hiporeactivitate la stimuli senzoriali: indiferență la durere, reacții nefirești la anumite sunete/mirosuri din cauza hipersensibilității, mirositul sau atinsul repetitiv al obiectelor pentru autostimulare, fascinație vizuală pentru lumini.

C. Simptomele trebuie să își facă apariția în timpul dezvoltării timpurii a copilului (dar se pot manifesta sau se pot amplifica pe parcursul timpului, în funcție de solicitările sociale la care este expus care vor depăși la un moment dat capacitățile limitate ale acestuia).

D. Simptomatologia tulburării afectează în mod evident diverse domenii, precum cel social, școlar, profesional sau alte domenii importante.

E. Simptomatologia nu poate fi explicată mai limpede prin prezența unei tulburări intelectuale sau printr-o întârziere globală a dezvoltării. (American Psychiatric Association, 2013)