Single service

• vorbirea clara și corecta; • facilitarea exprimarii ideilor, sentimentelor si cunostintelor; • cresterea si consolidarea stimei de sine; • îmbunatatirea dezvoltarii cognitive, atentiei si a motivatiei; • consolidarea succesului scolar; • cresterea sanselor de abordare a unei viitoare meserii; • sprijinirea dezvoltarii emotionale; • cresterea capacitatii de concentrare; • reglarea comportamentului; • imbunatatirea cititului si a scrisului cat si a calcului matematic; • cresterea calitatii relatiilor sociale.

Logopedia este “o stiință pedagogică specială despre prevenirea și corectarea tulburărilor de vorbire” după M.E. Hatţev. În încercarea definirii logopediei E. Verza s-a folosit de originea numelui, respectiv “logos” care înseamnă cuvânt și “paideia” care înseamnă educație. În diverse arii geografice și spații se folosesc termeni relativ similari. În spațiul francofon vom întâlni termenul de ortofonie care se ocupă cu reabilitarea auzului și limbajului. În spațiul anglofon avem “terapia limbajului și a vorbirii”. Indiferent de perspectivă, logopedia rămâne o știință care se ocupă cu studiul limbajului în oricare dintre formele sale având metode și tehnici specifice de stimulare, dezvoltare și corectarea lui. Preocupările pentru limbaj au apărut cu mulți ani în urmă și în istoria devenirii acestei științe un prim reper este anul 1825 când neuroanatomistul Franz Gall a făcut o descriere a tulburărilor de limbaj expresiv și receptiv și a realizat o separare clară între copiii cu tulburări de limbaj și copii cu dizabilități cognitive. Un reper important este momentul apariției disciplinei care și-a propus să studieze limbajul și comportamentul lingvistic numite psiholingvistică. Reunirea unor specialiști importanți cu formări diverse, dar totuși complementare a oferit domeniului multe progrese, terminologii și concepte ce și azi ne sunt foarte utile. În strânsă legătură cu limbajul și reabilitarea acestuia este și foniatria. Aceasta este la rândul ei o știință care se ocupă cu reabilitarea limbajului și a auzului. Iar din punct de vedere istoric avem ca reper anul 1778 când s-a înființat la Leipzig un institut pentru persoanele cu dizabilități auditive de către Samuel Heinicke. În România se înființează primul laborator de fonetică experimentală la Cluj în anul 1922 de către profesorul Iosif Popovici. Tot la Cluj, în cadrul centrului universitar, ia naștere și specializarea “Defectologie” care studia tulburările de limbaj. Vreme de câțiva ani (1977-1989) specializarea este desființată. După Revoluție nu am avut o facultate în acest sens însă logopedia a început să fie studiată în centre universitare importante sub umbrela Facultăților de Psihologie. Mai mult a apărut practica privată care azi cunoaște o amploare semnificativă. Din fericire domeniul are încă nevoie de mai multă atenție, de cercetare, pe alocuri de restructurare. Spun din fericire pentru că avem o oportunitate extraordinară ca fiecare să contribuim la dezvoltarea lui prin munca de zi cu zi, prin studiu si prin unirea noastră ca specialiști în promovarea domeniului.